Opera de Trei Parale: De la Bertolt Brecht la Razvan Mazilu - Episodul X - (Polly Peachum, Brecht + Hobbes + Rousseau)
Episodul acesta al serialului dedicat Operei de Trei Parale de la Teatrul Excelsior este dedicat lui Polly Peachum, personajul principal care parcurge o călătorie de maturizare de-alungul muzicalului.
Polly Peachum este unul dintre personajele principale ale Operei De Trei Parale. Este unica fiică a soților Peachum și singurul personaj care evoluează de-alungul piesei.
Polly este un rol cu dublă distribuție și este jucată de actrițele Oana Predescu și Maria Alexievici. Maria Alexievici este cea care a asigurat pregătirea muzicală pentru spectacol.
Polly apare sub forma actriței care o va interpreta încă din uvertura lui Weil aranjată sub formă de concert de regizorul Răzvan Mazilu. Ea face parte din orchestra milogilor condusă de actorul lui Macheath.
Nu am o scenă aparte pe care să o pot numi preferată deoarece ca și în cazul lui Marlene, Johnathan Peachum sau Celia Peachum, îmi plac toate și e foarte greu să fac un top sau să încerc să izolez o anumită scenă.
Prima scenă a personajul este scena când se mărită cu Macheath în al doilea tablou al actului întâi.
Este o scenă interesantă deoarece poate fi privită din cele 2 perspective așezate în opoziție: cea a lui Macheath, care mai adaugă o cucerire la lista sa de amoruri și al cărui păcat suprem este focul pentru femei, și a lui Polly, care este o tânără naivă îndrăgostită până peste cap. Aceste două perspective invită spre o a treia care să cântărească faptele și să judece situația, ceea ce Brecht dorea de la public.
Există trei elemente comice de care Brecht și domnul Mazilu s-au folosit pentru a indica că ceva nu e în regulă cu mariajul celor doi. Primul e locul unde aceasta se desfășoară(un grajd prădat de acoliții lui Mackie). Al doilea este starea în care pastorul ajunge la cununie și nu e foarte clar dacă e capabil să o oficieze. Al treilea este lipsa actelor de cununie.
Ea este ințial dezamăgită de locul ales pentru căsătoria ei, unul nedemn de ea dar se lasă convinsă de farmecul lui Macheath și trece peste toate obiecțiile. Însă, pe măsură ce scena se desfășoară ni se dau indicii prin intermediul hoților dar și al reacților mai mult sau mai puțin subtile ale lui Macheath, că viitorul soț al fetei este încurcat cu mai mult doamne.
Din întreaga scenă reiese portretul inițial al personajului. Avem o fată tânără, superbă, naivă și sinceră în iubirea ei pentru Macheath.
După ce petrece o noapte alături de Macheath, precedată de o baladă de dragoste a celor doi, ea se întoarce acasă drept o femeie măritată spre șocul părinților ei.
Pornind de la prima scenă, ea continuă să fie naivă și în confruntarea cu părinții ei. Le povestește cu o naivitate care pe cei trei îi disperă(Johnathan, Celia, Marlene), despre iubirea pură și cum trebuie să îți aștepți alesul. Cum dragostea trece peste orice și cum nu aduce neapărat securitate financiară. Inițial, concepția personajului despre iubire este una pe care o moștenim și noi azi, de pe vremea trubadurilor provencali(mai multe aici despre asta) dar care în lumea rece a lui Brecht duce spre disperare sau pieire. Ea nu acceptă noțiunea de divorț dar se vede nevoită să coopereze cu părinții săi pentru a încerca să îl salveze pe soțul ei.
Deși își etalează convingerile în song-ul despre Natura Relațiilor Umane, ea pare că absoarbe din cunoștințele pe care părinții ei i le transmit, și care vor duce la o schimbare radicală a sa.
O scenă ce o aduce mai aproape de lumea lui Brecht este cea când preia și ulterior administrează cu succes banda de hoți. Un indiciu pentru acest destin de lider și femeie ce se ridică dincolo de tragedia unei iubiri aparent neîmplinite este atunci când cântă song-ul lui Jenny și al piraților ei. Este un song creat pentru o voce de soprană la prima vedere dar cele două actrițe îl interpretează cu brio de fiecare dată.
Două scene comice în care apare este atunci când își vizitează soțul la închisoare prima și ultima dată.
Prima dată, motivul central al personajului este prioritatea soției în fața oricărei alte persoane. Este șocată de Lucy și de relația pe care aceasta spune că o are cu Mackie. Are loc o luptă între cele 2 pretendente la inima tâlharului sub forma Duelului Jeloziei.
La ultima vizită se vede transformarea personajului. Ea mituiește gardianul și pare că a înțeles lecția mamei ei despre ban ca motor al lumii și mai ales că oricine are un preț. Ea își părăsește soțul sub aparența suferinței și dezamăgirii cauzate de sfârșitul său inevitabil dar pe un ton comic ce îi semnalează deschiderea către viitor.
Nu scapă șansa de a poza în văduvă și a-și etala talentul de prefăcătorie înainte ca Mackie să fie executat.
Polly este un personaj a cărei apariție este o altă îmbinare între elementele de epocă și cele moderne, deși cele moderne predomină. Ea are o rochie de mireasă cusută de ea, multicoloră, cu o trenă clasică, cu bocanci stil rock și un machiaj menit să îi accentueze ochii. Are un păr lung negru și bogat cu șuvițe colorate. Ulterior are o rochie ce am putea spune că a definit un etalon de frumusețe pentru multe femei ale secolului XX. Multe din acestele elemente denotă spiritul ei rebel față de normele impuse de societate care îi vorbesc prin intermediul părinților ei.
La final, conform intrerpretării actriței Oana Predescu(căreia îi mulțumesc frumos pentru timp și răspunsuri pe această cale), personajul încă îl iubește pe Mackie dar ,, ... în spiritul operei lui Brecht, este supusă pervertirii...la final avem de aface cu o Polly transformată fundamental. Este o femeie de afaceri stăpână pe sine și pe propriul destin. Deși are aceleași sentimente de iubire pentru soțul său, este în egală măsură conștientă de natura imorală a lumii în care trăiește, pe care o acceptă ca atare.” Ea devine o femeie mai practică, asemeni mamei ei însă,, N-aș spune că nu se mai încrede în sentimente, doar că inerția a adus-o în punctul în care să fie și ea o rotiță din mecanism”.
Polly, este, în viziunea mea, dincolo de a fi un personaj brechtian, este o viziune a lui Rousseau și Hobbes laolaltă. Explic. O tânără pură, bună și iubitoare pe care societatea o schimbă iremediabil, din multe puncte de vedere în rău și ea pierde astfel toate acele calități bune pe care le are(Rousseau). Însă sâmburele ei de revoltă socială este cel care o face să se transformă iar societatea o educă prin lecții dure de trădare și violență. Oarecum, am putea spune că deși inițial este un personaj pozitiv, ea este necivilizată, inadaptată pentru viața în lumea ei dar societatea are grijă să o educe. Doar prin aceste lecții ea răzbate și supraviețuiește(Hobbes).
Numerele muzicale sunt executate excelent de ambele actrițe deși nu sunt deloc ușoare dacă ținem cont că partitura a fost scrisă pentru o soprană sau mezzo-soprană. Cele două au un control vocal extraordinar și pot atinge cu ușurință notele înalte din partitură. De asemenea, își etalează în egală măsură talentul de actrițe de comedie. Personajul este unul care solicită calități din majoritatea sferelor comice.
Există totuși diferențe între cum cele două o portretizează pe Polly? Care sunt acele nuanțe de finețe care fac deosebirea între ceea ce putem vedea în Polly la Oana Predescu și Polly la Maria Alexievici?
Aș îndrăzni să spun că Oana Predescu se folosește foarte bine de schimbările și variațiile subtile ale vocii(un mare atu al său) pentru a ilustra evoluția personajului. Ea întărește astfel scenele în care Polly trebuie să se impună și indică fin momentele când această mimează compătimirea și afecțiunea. De asemenea își poate schimba rapid cheia vocală pentru a crea o comedie delicioasă indiferent de situație.
Maria Alexievici, în schimb, pare să fi ales să se concentreze delicatețea și naivitatea lui Polly ca element central al personajului ei, care îi oferă o inocență permanentă care treptat îi e smulsă. Maria joacă foarte bine în această cheie de degradare a purității personajului și cufundarea în lumea dură brechtiană. Ea joacă cu o căldură aparte fiecare scenă în care spiritul inițial al lui Polly se prăbușește puțin câte puțin.
În loc de încheiere voi spune că ambele actrițe merită văzute deoarece doar așa vom avea imaginea întreagă a personajului și îi vom percepe toate subtilitățile. Putem lua un exemplu similar pentru a înțelege necesitatea mai bine, și anume muzicalul concert Hedwig, unde Lucian Ionescu și Tudor Cucu Dumitrescu interpretează amândoi personajul titular.