Dragă Ana: Jurnalul muzical al unei artiste
Spectacolul "Dragă Ana" este un one-woman show muzical care este parcă citit filă cu filă din jurnalul vieții personale și profesionale al artistei Ana-Maria Ivan
Teatrul de Operetă și Muzical București, Ion Dacian, sub noua conducere a inițiat un superb proiect în holul instituției sub titlul de „Opereta Lounge”. Prin acest proiect spectatorii sunt invitați să vizioneze spectacole noi și unice cu artiști ai instituției în ipostaze inedite dar și cu artiști invitați prin inițiativele lor. O astfel de inițiativă superbă din cadrul acestui proiect amplu este și Jurnalul Muzical „Dragă Ana”.
Acest spectacol parcurge episoade alese din viața și cariera actriței Ana-Maria Ivan a Teatrului Stela Popescu din București. Actrița amestecă episoade vesele și pline de umor cu unele pline de emoție iar la finalul fiecăruia ne întâmpină cu un moment muzical. Ea este amfitrionul propriei vieți pe care o așterne în fața publicului cu mult curaj, umor și talent.
Repertoriul său este divers și aș spune foarte bine ales. Se amestecă muzica românească, prin asta înțelegând folclor și populară cu melodii din muzical-uri celebre. Totul este completat de pauzele în care Ana-Maria devine povestitorul propriei acestui șir de întâmplări care constituie paginile vieții sale. Eu personal așa am simțit spectacolul, o melodie lungă ce își schimba ritmul și versurile cu mici pauze de respiro și discuție. Ana mi-a dovedit încă o dată cât de bine poate vorbi muzica în locul nostru, mai ales când nu mai avem cuvinte să exprimăm ceea ce dorim și cum această artă(pe care eu o s-o numesc supremă de ori câte ori am ocazia) e capabilă să spargă barierele și să ajungă direct la sufletele auditoriului.
Ca orice călătorie începutul este în copilărie. Sunt evocate momente prin care actrița în devenire a trecut, momente nu atât de diferite de unele parcurse de noi cei din public. La finalul acestor momente ne-au întâmpinat două momente superbe românești, unul al Mariei Lătărețu pe care îl pun mai jos. Veți observa o diferență fundamentală dacă ascultați întâi versiunea Mariei Lătărețu și apoi pe aceasta. E același efect ca la Tudor Gheorghe. Actorii care au și darul de a cânta sunt capabili să transforme interpretările materialelor muzicale pentru a le accentua punctele forte și a le clarifica mesajul.
Celălalt este unul dintre cântecele mele populare favorite(nu știu dacă este folclor curat) popularizat de zona Maramureșului, anume Mociriță cu Trifoi. Un cântec lent dar plin de expresivitate și candoare redate cu mare atenție de artistă. Ceea ce am scris mai sus rămâne valabil și aici.
Apoi am trecut rapid prin episoade legate de actorie și experiențele din facultate și am ajuns la perioada audițiilor. Ce face un actor când termină facultatea și trebuie să lucreze? Merge la audiții! Care nu decurg mereu bine din diverse motive. De aici momentele muzicale au mers spre dragostea actriței și anume muzicalul.
Un episod relatat de ea este despre cum la o anume audiție s-a cerut și un număr de muzical. Majoritatea aleseră numere cunoscute din Chicago, de exemplu, însă ea s-a dus cu ceva diferit. Deși nu a reușit, cu ce s-a prezentat se poate vedea mai jos. Este numărul „Spanish Rose” din muzicalul Bye Bye Birdie, număr interpretat de Rosie, personajul principal din piesă. Ascultați interpretarea plină de umor a actriței mai jos.
Momentul meu preferat din spectacol a venit în partea a doua. Ana ne-a povestit despre un proiect care nu a mai apărut și decizia de a-l anula în momentul moment eu o consider o ofensă la adresa culturii, e părerea mea. Este vorba de capodopera de muzical Grease care urma să fie produs la Timișoara. Totul era aproape gata și cum se întâmplă de obicei, s-a pus stop.
Însă pentru a ne elimina șocul, Ana ne-a delectat cu un cântec din Actul II, „On my own” interpretat în muzical de Eponine dintr-o altă capodoperă de muzical, Mizerabilii. Acest muzical probabil este al doilea cel mai măreț muzical pus în scenă vreodată după Fantoma de la Operă. Bonusul acestei interpretări plină de emoție și nostalgie a fost bineînțeles că ni l-a cântat în limba română iar traducerea este una destul de bună aș spune. Proiectul Mizerabilii a fost pus în scenă la UNATC cândva în regia Danei Rotaru cu o adaptare în limba română de Claudia Măru Hanghiuc.
Apoi ne-a vorbit despre un alt muzical la care a dat audiții, anume Shrek, care a apărut la noi anul acesta, la Sala Palatului și despre care nu am scris(și nu voi scrie) deși am 2 povești din spectacol in secțiunea Musical = Stare. Ea a interpretat plină de energie unul dintre numerele Dragoniței intitulat Forever.
Finalul a fost însă o adevărată surpriză. Ea a ales să încheie întrevederea cu noi cu înălțătorul număr al Elphabei „Defying gravity” din muzicalul Wicked(spune povestea din Vrăjitorul din Oz prin ochii Elphabei, cea care ajunge Vrăjitoarea cea rea din Vest) pe care l-a interpretat parcă și ca o promisiune pentru sine, asemeni personajului în pielea căruia a intrat temporar, ca în ciuda tuturor refuzurilor și opreliștilor ea se va ridica mereu deasupra.
Cine are ocazia să vadă acest spectacol muzical, acest one woman show muzical trebuie să o facă! Este plin de emoție pentru în fața noastră se derulează filmul unui om real, cel din fața noastră care își deschide sufletul și vocea către public. Ana a fost permanent acompaniată de pianist și în unele momente de colegii săi dintr-un cor din care a făcut parte., Corul Canticum. Este un spectacol solid care poate varia și evolua în funcție de ceea ce autoarea sa, Ana dorește să transmită.
Lăsând la o parte emoția muzicii și a emoțiilor proprii, pentru mine, cel mai înălțător lucru a fost să privesc bucuria și mândria din ochii tatălui său când își vede talentata fiică evoluând.
În încheiere voi spune că nu toate călătoriile Anei au fost pline de uși închise din fericire deși pentru fiecare dintre noi acelea probabil sunt mult mai importante deoarece ne forțează să ne auto-evaluăm și evoluăm. Ea joacă în spectacolele Teatrului Stela Popescu și un rol de muzical important pe care în prezent îl interpretează este pe Yitzhak în muzicalul concert rock de mare success pus în scenă de Răzvan Mazilu, “Hedwig and the Angry Inch”.
