Chicago: Fă-i din talent ca pe vremuri! Tăvălește-i rău pe ritm de Jazz!
Muzicalul Chicago de la Circul Metropolitan în regia lui George Costin este o experiență care te duce în vodevilul anilor '20 în orașul unde crima era regină și jazz-ul rege.
Pe 6 și 7 aprilie la Circul Metropolitan din București, după o perioadă de 3 luni de repetiții a ieșit o nouă versiune muzicalului Chicago în regia lui George Costin.
Încep prin a spune că am avut parte de 2 seri reușite în care m-am lăsat alături de restul spectatorilor făcut din talent, tăvălit rău și amețit ,,ca în vremuri vechi, matusalemice” de superbii din arenă, de orchestră și de cei din spatele scenei. Am fost martorul unuia dintre muzical-urile mele preferate puse în scenă într-o manieră nouă și extrem de profesionistă. Mă bucur că am mers în ambele seri pentru că Chicago este o experiență ce merită trăită la maximă intensitate de fiecare dată.
Chicago este un Vodevil(o comedie aproape absurdă, cu imitații exagerate ale unor situații sau persoane combinată cu dans și muzică, în care nimic nu este ceea ce pare a fi, totul fiind aproape o farsă, și care are de obicei, un final fericit) muzical de Fred Ebb și Bob Fosse, cu muzica de John Kander și versuri de Fred Ebb și coregrafia originală a lui Fosse. Este un tur de forță sublim creat de aceste trei genii. Adaptarea este a lui David Thompson. Este bazat pe piesa de teatru ”Chicago” de Maurine Dallas Watkins.
Primul lucru remarcabil la această producție este textul și libretul. George Costin și Andrei Huțuleac au reușit să facă o traducere nouă și foarte bună care să se potrivească perfect cu textul original și să mențină spiritul acestuia.
Al doilea este coregrafia. Flavia Mihășan și Cristina Danu au făcut o treabă extraordinară, mai ales că totul a trebuit făcut de la zero și că au avut de aface cu un om care a revoluționat dansul, Fosse. Au pornit de la numerele mari(Pe ritm de Jazz, Tango-ul Pușcăriașelor, Fă-i din talen și Amețește-i și Finalul) apoi au continuat cu celelalte. S-au împărțit echilibrat, Flavia prin experiența de balet pentru numerele mai solicitante din punctul de vedere al coregrafiei iar Cristina pentru cele unde actoria și cântatul erau pilonul principal. Cred că este un mare avantaj că Flavia este mereu pe scenă cu dansatorii, nu doar pentru că iese în evidență ușor persoana din spatele mișcărilor dar poate face mici variații și corecturi pe loc printr-un gest, o privire sau prin propriul exemplu. De asemenea, s-a simțit munca cu actorii, toți executându-și perfect numerele și corectând aproape neobservabil orice mică neatenție sau patinaj.
Apoi trebuie să vorbim de cântat și muzică, pentru pregătirea cărora au făcut echipă Csibi Andreea și Vlad Vedeș. Felicitări amândurora! Dacă mergeți să vedeți spectacolul veți înțelege. Nu doar că liniile melodice au fost respectate dar vocile actorilor au curs perfect pe fiecare cântec fără a părea că melodia sau acest gen de muzică, jazz-ul, nu este unul pe care îl stăpânesc de la sine.
Uniunea dintre antrenamentul coregrafic și cel muzical a dat niște performeri. Acești actori nu doar că au susținut excelent numerele lor dar cei care au avut numere care se succed le-au îndeplinit fără oboseală, gâfâieli(exceptând dacă cere textul) sau stângăcii. Respirația lor a fost foarte bine antrenată pentru a putea duce un asemenea efort.
Și ce ar fi toate acestea fără strălucirea unor costume minunate. De costumele superbe din spectacol, care sunt multe, s-au ocupat Ionica Radu ṣi Irenne Costin. Nu doar că evocă perfect epoca anilor 20 și reprezintă bine personajele în diverse ipostaze, dar au păstrat senzualitatea lui Fosse și sexualitatea muzicii. În plus, scot perfect în evidență actorii. La dublele distribuții există mici variații între costume și acesta este un motiv în plus pentru a le vedea pe amândouă. Fiecare costum este perfect croit pentru a îngloba totul personajului, pentru a se lega bine cu celelalte și pentru a crește complexitatea acestui spectacol.
Legat de orchestră, ca să fac referire la un alt muzical Fosse&Ebb&Kanders, pot spune doar că,,La noi și orchestra e sexy!,,. Au fost sexy din toate punctele de vedere(energie, sincronizare, au știut pe ce să pună accent, nu au existat alunecări sau greșeli), în ambele seri. Poate a fost un noroc în plus faptul că cei 2 preparatori muzicali și directori muzicali au fost acolo cu ei, Andreea Csibi la pian și Vlad Vedeș la contrabas.
Știu că de obicei la un astfel de proiect începi cu actorii dar nu am cum, pentru că fără acești oameni, actorii nu ar fi fost provocați să exceleze în modul în care au făcut-o.
Cât privește distribuția, au fost aleși pe sprânceană.
Voi începe cu un actor care va fi la fiecare reprezentație și anume, Tudor Cucu Dumitrescu care îl interpretează pe avocatul Billy Flynn. Acest om a avut o evoluție fulminantă în ultimul an jumătate și se pare că continuă să se întreacă pe sine. Deși este extrem de tânăr pentru rol la o primă vedere, forța sa de joc convinge perfect spectatorii că el este acest mare avocat, manipulator și păpușar al sălilor de judecată, un adevărat vrăjitor al vorbelor. Domină cu naturalețe fiecare scenă în care se află într-un mod alunecos, dibaci și delicat. O reușită în plus a fost performanța sa muzicală. Tudor este de obicei asociat, și pe bună dreptate, cu muzica rock dar aici a dovedit că poate duce numere de jazz fără probleme. Performer-ul pare că a reușit să își extindă capacitatea vocală în urma acestui proiect. Pe partea de mișcare, coregrafia este executată perfect. Ce a adus el pe lângă o muncă imensă și un talent din care hrănește rolul este amprenta personală. El reușește cumva, prin șarm și voce, să îl facă pe Flynn să aibe o notă pozitivă. Pare că în anumite momente lui Flynn îi pasă sincer de clientele sale. Cât despre costumele sale superbe, ele sunt elemente care doar îi întâresc actul artistic.
Voi continua cu Velma Kelly, unul dintre cele 2 roluri principale. Rolul este jucat de Mirela Zeța și de Irina Bucescu. Cele două actrițe diferă atât vocal cât și ca abordare și costum. Pe Mirela Zeța deși publicul o știe de la teatru și tv, aceste este primul ei muzical. Ea joacă bine diva distrusă care simte că îi fuge pământul de sub picioare. Irina Bucescu, în schimb, a fost marea revelație pentru mine. Ea dispare pur și simplu în rol sau mai corect spus, ESTE VELMA. Au existat momente când am crezut că o văd pe Velma a lui Catherine Zeta Jones sau a lui Bebe Neuwirth de pe Broadway(sper să fie luat ca și compliment) dar se departajează foarte bine prin acea furie și intensitate pe care o scoate cu brio la suprafață și care îi definește numerele muzicale și le diferențiază puternic de versiunile Mirelei Zeța. De asemenea accentuarea anumitor note și floricele(trucuri) muzicale sunt complet diferite între cele două. Ambele au un control vocal excelent și o rezistență fizică și vocală de invidiat, Velma fiind dincolo de orice un rol dificil vocal dar mai ales ca coregrafie. Fiecare conturează personajul în felul ei dar pentru mine, favorita este Irina Bucescu. Ea a reușit să țină pasul cu Cristina Danu vis-a-vis de coregrafia colectivă ceea ce este un mare atu pe lângă forța ei individuală de interpretare pe care o invizidiez în cel mai pozitiv sens. Irina a fost pur și simplu o explozie de energie pe toată durată spectacolului și părea a fi complet în elementul ei.
Roxie este celălalt rol principal. Ea este jucată de Ana Crețu și de Cristina Danu. Ana Crețu, care cred că se află la primul ei muzical profesionist, se topește în rol, și ne aduce o Roxie care se axează parcă mai puternic pe încrederea de sine și pe forța ei senzuală. Este o perspectivă complet nouă pentru personaj iar actrița merită felicitată. Cristina Danu este o actriță cu o experiență îndelungată în muzical și acest lucru se observă. Și ea dispare în rol ca și Ana Crețu însă Roxie a sa este aș zice mai aproape de modul clasic de a privi personajul, axat pe acea inocență dar capabil să te facă să simți acel foc interior. Muzica și coregrafia au fost executate excelent de cele 2. Pot spune că nu am o preferată, dacă ar fi să aleg individual deoarece s-au descurcat excelent.
Mama Morton a fost o surpriză plăcută deoarece am avut emoții pentru cum va fi jucată. Spun asta pentru că nu cred că sunt singurul pe lumea asta care o vede pe Queen Latifah în rol ca versiunea definitivă a personajului. Costumul este ceva ce eu nu am mai văzut vreodată pentru acest rol și mă bucur că a fost construit așa deoarece o arată pe Morton fix așa cum e, o bună afaceristă. Anca Florescu a fost excelentă. M-a impresionat real cum și-a transformat vocea puternică cu care este înzestrată pentru a susținea muzica rolului. Nu pot aduce alte comentarii, trebuie văzută. Oana Pușcatu nu a jucat acum dar va fi Morton în mai și abia aștept.
Mary Sunshine este jurnalista impresionabilă care scrie articole prin care poate fără voia ei salvează inculpatele. Costumul este absolut superb, foarte strălucitor și în ton cu personalitatea pe care Mary o afișează. Theodor Andrei a fost foarte bun în rol. A avut un control vocal excelent și nu i-a scăpat vocea nici o clipă din acea cheie înaltă fie că a vorbit sau a cântat. Thedor a adus rolului acel grad de inocență credibilă, o gestică extrem de lucrată și convingătoare și o voce excelentă. Puțina coregrafie pe care o are Mary este parcursă natural de actor. Rolul este o cheie metaforică a acestui muzical. Acestea fiind spuse, abia aștept să văd cum va fi versiunea Biancăi Popescu în mai.
O ultimă supriză fantastică a fost Alin Florea în rolul lui Amos, soțul lui Roxie. Actorul a adus la viață toată căldură și simpatia rolului care deși pare plictisitor datorită deficiențelor lui, actorul a reușit să îl transforme într-un rol preferat al publicului, în ambele seri. Numărul muzical al personajului, Domnul Celofan, este ceva ce merită ascultat live.
Cât despre cei rămași nemenționați, care au fost permanent dansatori și roluri minore(juriu, jurnaliști, pușcăriași, Kitty, etc) merită felicitați pentru rezistență în primul rând mai ales în numere precum Tango-ul Pușcăriașelor și Fă-i din talent ca pe vremuri! sau Când am sărit amândoi după pistol. Apoi merită felicitați pentru munca lor imensă care i-a făcut capabili să joace bine și să țină pasul coregrafic cu niște experte. Așa că felicitări Teodora Crișan, Mia Ionescu, Mihaela Mardare, Iuliana Danciu, Alexia Matei, Adrian Ban, Visarion Udatu, Nicolae Chiriac, Christian Har, Tatian Gavrilă, Erik Bubui, Luca Rusu și Daniela Ene.
Decorul este minimalist, format din scaune și mese bine integrate în fiecare scenă. Spațiul imens al circului unde se folosește scena, diferitele platforme și chiar trapezele aduc un bonus semnificativ care completează cu brio lipsa unui decor mai complex.
O problemă semnificativă, de altfel singura, care cred că ține și de locul spectatorului în sală a fost sunetul. Au fost probleme cu distingerea versurilor actorilor și ale replicilor lor. Concomitent orchestra îi acoperea. Discutând cu diferiți oameni, concluzia mea este că probleme este atenuată în sectoarele de sus sau cele din dreapta orchestrei, dacă nu ești la ultimul nivel care este probabil foarte aproape de sistemul de sunet. Din păcate această problemă de sonorizare și echilibrare a sunetului răpește din performanța acestor oameni minunați pe care am venit să îi vedem DAR din fericire nu este suficient de acută pentru a ruina experiența totală a spectacolului. Sper însă, dacă e posibil, să fie remediată!
Închei prin a spune că dacă aveți posibilitatea să mergeți două seri la rând, sper să experimentați crescendo-ul de care am avut eu parte, mai ales dacă ordinea distribuțiilor se păstrează. În prima seară descoperirea și minunarea de tot ce e nou și frumos. În a doua seară aprofundarea și apogeul acestui muzical Fosse-esc.
Ca primă notă de subsol pot spune că evoluția celor prezenți permanent în distribuția spectacolului(actori, muzicieni, tehnic, etc) a fost evidentă chiar de la reprezentația de duminică. Aștept cu nerăbdare reîntoarcerea în acel timp și spațiu magnific!
Ca o a doua și ultimă notă de subsol simt că trebuie să îi felicit pe cei mai tineri din fiecare departament, din nou. Poate unii ați terminat studiile și urmați o specializare, poate unii încă studiați, poate unii deja aveți un parcurs bun sau fulminant. Indiferent de situație, voi sunteți viitorul și ați dovedit prin acest proiect dedicare, profesionism și ați debordat de energie. Ați putut ține pasul cu aceste nume grele din distribuție și asta nu e puțin lucru. Felicitări!
Pentru detalii despre distribuție, echipa de producție și bilete accesați următorul link.